Prefete

/Prefete
Prefete2018-11-10T19:30:48+00:00

București, vechi centru al dialogului între culturi

 

Haideţi cu noi prin Bucureşti, prin cartiere şi pe străzi de-o vârstă cu oraşul, într-o călătorie în timp care vă va purta prin comunităţi aşezate aici de-a lungul secolelor, prin lăcaşe de cult de diferite confesiuni ce convieţuiesc pe aceeaşi stradă, printre statuile oamenilor iluştri care au zidit, edificiu cu edificiu şi poveste după poveste, metropola noastră vie şi cosmopolită. Sperăm să vă convingem că frumuseţea oraşului nostru stă în detalii, în conexiunile neaşteptate, în deschiderea pe care a dovedit-o neîncetat faţă de influenţele dinspre nord sau sud, est sau vest.  

Cine suntem noi? Suntem o organizaţie care lucrează cu şi pentru tineri, în spiritul principiilor generoase ale UNESCO, pe care le împărtăşeşte şi le promovează prin numeroase proiecte şi iniţiative axate pe educaţie, ştiinţă, cultură, dialog între limbi şi culturi. Organizaţia noastră, Alumnus Club pentru UNESCO, vă invită prin intermediul broşurii Bucureşti – oraş multicultural să priviţi puţin altfel clădirile pe lângă care treceţi adesea, să fiţi atenţi la detalii, să descoperiţi povestea din spatele fiecărui punct desenat pe hartă. Dintotdeauna un puzzle de grupuri cu limbi, culturi, tradiţii, religii sau confesiuni diferite, oraşul nostru a fost şi rămâne un tablou eclectic.

Şi pentru că suntem în Anul european al patrimoniului cultural– 2018, dorim ca această lucrare să reprezinte o modestă contribuţie la promovarea moştenirii noastre culturale.  Dar cu toată modestia, trebuie să spunem că este într-un fel o premieră, este primul ghid în format de buzunar, destinat tinerilor, despre patrimoniul multicultural al oraşului nostru. Poate că este mai mult un ghid sentimental, pentru că pe lângă Alumnus, coautori ai acestei lucrări sunt 26 de tineri, români şi aparţinând diferitelor etnii din Bucureşti, care au scris aşa cum văd şi simt ei oraşul, aşa cum se văd pe ei înşişi în acest peisaj multicolor. Nu este un ghid general al oraşului, de aceea multe dintre obiectivele importante nu apar aici.

Nu este mai puţin adevărat că tinerii au beneficiat de îndrumarea unor lectori şi interlocutori de excepţie. De exemplu, am avut deosebita onoare ca doamna profesor Georgeta Filitti, doctor în istorie, să ne deschidă ferestre către curţile domneşti şi boiereşti, către cartierele şi străzile de altădată, să ne povestească despre momentul 1 Decembrie 1918, când marea majoritate a locuitorilor provinciilor româneşti au susţinut unirea, crezând în destinul acestei ţări.

Este doar un început. Din cauza timpului foarte scurt de punere în aplicare a proiectului, am ales să realizăm o primă etapă, o primă ediţie, la care am colaborat în special cu organizaţiile minorităţilor naţionale cu sediul în Bucureşti şi cu cele care ne-au fost partenere în ultimii ani. Lucrarea necesită o documentare amplă, din multiple surse, aşa încât vom continua în anul 2019, în speranţa că vom reuşi să creionăm o imagine mult mai cuprinzătoare şi mai exactă a patrimoniului multicultural al Capitalei noastre.   

Iniţiativa pe care o aducem în faţa publicului este totodată o nouă etapă în desfăşurarea unui program mai amplu şi de lungă durată al Alumnus, intitulat “Metamorfoze”, proiectul de faţă constituind a X-a ediţie. “Metamorfoze” contribuie la întărirea sentimentului apartenenţei tinerilor la o identitate europeană comună şi promovează schimburile culturale şi colaborarea, consolidând astfel ideea unei identităţi europene „tangibile“, bazate pe unitate în diversitate. 

Broşura Bucureşti – oraş multicultural este principala componentă a proiectului “Descoperă patrimoniul multicultural al oraşului tău!”, cofinanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional şi realizat de Alumnus cu sprijinul Editurii Karta Graphic. Este un proiect de educaţie culturală, propunându-şi să facă mai cunoscut patrimoniul moştenit de grupurile etnice istorice, să contribuie la revitalizarea acestei moşteniri şi la transmiterea ei către tineri, cu instrumentele pe care ei le utilizează în prezent.

Mesajul acestui produs cultural inedit şi al întregului proiect este acela că patrimoniul este cea mai frumoasă carte de istorie, ce duce mai departe un set important de valori comune, făcându-ne să ne cunoaştem mai bine, apropiindu-ne, ajutându-ne să găsim cărările unui viitor comun, mai bun. Este un mesaj de mare actualitate în Europa de astăzi, o temă la care noi, bucureştenii, avem ce spune.  

Poate că tinerii români şi străini, turiştii se vor ghida cu ajutorul paginii web sau al telefonului mobil pentru a descoperi locuri care îi interează în trecerea lor prin Bucureşti. Noi însă nu avem pretenţia de fi realizat un ghid practic strict cu această menire. Sperăm să oferim un plus de informaţie celor pasionaţi de diversitatea etnică, lingvistică şi culturală, de turismul cultural. Sperăm să contribuim la îmbogăţirea profilului municipiului Bucureşti, inclus de câţiva ani în reţeaua Oraşe interculturale europene a Consiliului Europei.

Şi nu în ultimul rând, dedicăm iniţiativa noastră Centenarului Unirii de la 1 Decembrie 2018, Zilei noastre naţionale.

Mulţumim lectorilor noşti excepţionali, tinerilor coautori ai lucrării de faţă, partenerilor  care ne-au sprijinit, tuturor celor care ne-au onorat cu deschiderea şi implicarea lor!

Dr. Daniela Popescu

Preşedinte al Alumnus Club UNESCO

Daniela Popescu este preşedinte fondator al Alumnus Club pentru UNESCO, expert al Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO şi actualul preşedinte al Federaţiei Europene a Centrelor, Cluburilor şi Asociaţiilor pentru UNESCO. Doctor în istorie, Daniela Popescu are o experienţă de pionierat în domeniul societăţii civile, deschizând poarta mişcării cluburilor şi asociaţiilor pentru UNESCO în România. Iniţiativele sale neobosite de a face cât mai prezentă societatea civilă din România în concertul mondial al naţiunilor care luptă pentru pace, ştiinţă, cultură şi dialog i-au adus numeroase titluri şi distincţii interne şi internaţionale.

 

 

Rodica Precupeţu

  Manager de proiecte

Rodica Precupeţu este filolog, cu un Master în afaceri publice europene şi o îndelungată experienţă în administraţia centrală, în special în domeniul drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. Este pasionată de istoria, limbile, cultura, patrimoniul tuturor minorităţilor tradiţionale din România, un iubitor al culturii, un om care prin proiectele la care lucrează militează pentru intercunoaştere, comunicare, dialog şi solidaritate între toate grupurile etnice din România, în contextul mai larg al valorilor comune şi al conexiunilor interculturale ce definesc într-un mod inconfundabil Europa de astăzi.

București, oraș multicultural

Culoare, agitație, destul zgomot, brațe deschise – așa te întâmpină Capitala României. O notă de bună dispoziție, de veselie, de dor de petrecere afli la fiecare pas. Și tot aici găsești puzderie de contraste. E o imagine cuceritoare ce te îndeamnă să revii. Ea datează dintotdeauna.

Locuitorilor le-a plăcut să creadă în etimologia fantezistă București=bucurie. În același timp, o notă optimistă străbate viața cotidiană a orașului, dată mai ales de caracterul deschis, îmbietor al bucureștenilor.

De la târgul legendar de câteva mii de suflete, întemeiat de Bucur, până la prima atestare documentară din 1459, în vremea lui Vlad Țepeș, și în continuare până azi, Bucureștiul s-a condus după principii de desăvârșită toleranță. Cine și-a dorit să se statornicească aici a fost de îndată binevenit. De aceea, ca să-i înțelegem temeiurile, trebuie să-i deslușim componenta multietnică ce a generat un mixtum cultural de mare expresivitate. Străinii au ajuns aici goniți de răul de acasă, animați de dorința împlinirii personale ori mânați de demonul aventurii. În toate cazurile, au venit, au văzut și… au rămas.

În Antichitate, grecii cutreieraseră, în neliniștea lor, și meleagurile noastre, colonizând, ici-acolo, cu folos. După căderea Constantinopolului, la 1453, exodul lor e o realitate resimțită în toată Europa, dar pământul românesc rămâne un liman predilect. În hrisovul lui Vlad Țepeș de la 1459 este vorba și de un negustor grec bucureștean. De mai bine de o jumătate de mileniu, orașul i-a avut cetățeni activi: negustori, profesori, medici, scriitori, editori, bancheri, prelați au lăsat o moștenire vizibilă și azi – clădiri monumentale, bănci, spitale, școli, o biserică amintind de un templu antic. Apoi restaurante și cafenele de profil, cu muzică învăluitoare, tzatziki, iaurt, souvlaki, tiropita și uzo…

Turcocrația i-a făcut să-și părăsească locurile natale din nordul Greciei și pe aromâni, una din ramurile româneşti de la sudul Dunării. Vajnici, muncitori, învățați cu greul, aceștia au dat culoare Bucureștiului nu doar cu brânza și iaurtul fără seamăn, ci și cu o falangă de intelectuali, de întreprinzători boieriți, ajunși mai apoi donatori generoși ai urbei.

Armenii vin la noi în urmă cu o mie de ani, dar cei ajunși în București sunt de dată mai recentă, din ultimele sute de ani. S-au așezat într-un cartier compact, în jurul impunătoarei lor biserici și au pus rapid o pecete moale și dulce pe oraș. Minunate covoare și zaharicale de tot felul se leagă de numele lor. Le regăsim, din belșug, măcar odată pe an, la Festivalul Strada armenească.

Și evreii au fost aici dintotdeauna. Dinamismul lor, disciplina strașnică și profesionalismul i-au impus în economia orașului. În 1942 erau peste 800 de medici evrei. Au întâmpinat și greutăți ce i-au silit pe mulți să se despartă de București, dar osârdia lor a rămas: un splendid Templu Coral, sinagogi, școli, spitale, grupate mai toate în cartierul Dudești-Unirea. Le datorăm, între altele, și o formidabilă producție de bancuri, expresie a unui folclor unic.

Ajunși la noi odată cu întemeierea orașului, romii (țiganii, cum li se zicea în trecut) au avut o soartă aparte: au fost considerați bunuri de mână moartă, robi; eliberarea lor s-a produs abia la jumătatea sec. XIX și gestul i s-a datorat lui Mihail Kogălniceanu. Poate că nicio componentă etnică a orașului nu e atât de vizibilă, de prezentă și de indispensabilă și asta pentru că în ”orașul bucuriei” petrecerile se țin lanț iar lăutarii romi le însuflețesc de sute de ani într-un chip inegalabil. Sunt îndeletniciri echivalente cu etnia: florăreasă, lăutar, coșar – oameni care aduc un strop de culoare, un cântec de inimă albastră, un gir de siguranță a casei…

Ungurii se regăsesc aici într-o măsură semnificativă, ei au publicat o reușită monografie intitulată Bucureștiul maghiar. Prezența ucrainenilor se face simțită nu doar prin biserica de lemn și casa de huțuli de la Muzeul Satului,ci și prin minunatele ouă încondeiate aflate în târgurile ocazionale. La fel, lipovenii, a căror credință i-a silit să fugă din Rusia țaristă, aduc o notă originală cu icoanele lor, la aceleași târguri, și cu statuia unuia dintre ei, marele sportiv Ivan Patzaichin.

Străini veniți, străini împământeniți, străini foarte bine integraţi printre români… De la sfârșitul secolului al XVIII-lea, uneori și mai devreme, arhivele noastre înregistrează și prezența a numeroși negustori, profesori, medici, editori, meșteșugari, cultivatori de tot felul, francezi, englezi, italieni, germani, bulgari ș.a. – un amalgam ce definește Capitala României.

 Oraș cosmopolit, Bucureștiul și-a păstrat această caracteristică, dobândită în timp, ca formă inteligentă de progres. Reputația de receptacol pentru cei dornici de muncă, de afirmare, de integrare deliberată într-o comunitate este o realitate cu care urbea noastră se poate mândri. Și noii veniți (turci, arabi de toate națiile, chinezi), mânați de aceleași motive ca şi cei evocați mai sus, sunt o dovadă în acest sens. Conviețuirea rezultată în urma unui proces multisecular continuă neabătută. Lipsa de constrângere a făcut ca fiecare să se dezvolte liber, să dea și să împrumute de la ceilalți; a rezultat o cultură urbană vie, expresivă, unde îți trebuie dibăcie să deslușești partea fiecărei etnii.

Duceți-vă în Centrul vechi la un restaurant cu nume franțuzesc, patron evreu și chelner indian și încercați… Sau la Facultatea de Limbi Străine, unde auziți mai multe graiuri ale Pământului, inclusiv limba romani, dar unde există și un factor unificator – limba română vorbită de toți bucureștenii.

Prof. Univ. Dr. Georgeta Filitti

Istoricul Georgeta Filitti, membru marcant al Uniunii Elene din România şi unul dintre cei mai îndrăgiți lectori ai Fundației “Calea Victoriei”, este specialist în istoria modernă şi contemporană a României. Este pasionată de istoria Bucureştiului, de trecutul familiilor boiereşti, de patrimoniul oraşului, a susţinut conferinţe şi a scris numeroase lucrări pe această temă. În acest an este invitatul permanent al unor emisiuni ale Radio România Cultural, care istorisesc momente referitoare la nașterea națiunii române unite, la 1 Decembrie 1918. Activitatea sa prodigioasă în cercetarea istoriei şi în promovarea istoriei culturale a României în context naţional şi internaţional a fost răsplătită cu numeroase distincţii.